Catalin Chirilescu
Cătălin Chirilescu

Think Outside The Box !

Salutari calduroase dragi prieteni ! :)

„Dorim ca viata noastra sa fie simpla, sigura si linistita si de aceea problemele sunt tabu. Vrem certitudini si nu indoieli, vrem rezultate si nu experiente, fara sa ne dam seama insa ca numai din indoieli se pot naste certitudini si numai din experiente – rezultate.”    ( Carl Gustav Jung )          

„Think Outside the Box” – in favoarea sau in defavoarea noastra ?

Crezi ca stam bine doar acolo ? :)

…………………………………………………………………………………………………………………………………

Iata o poveste care mi-a trecut prin fata ochilor in trecutul apropiat si care a produs in interiorul meu un declick, un flash. O poveste ca o pilda magica pentru mine ! O poveste pe care astazi m-am decis sa ti-o impartasesc in cadrul acestui articol !

<< Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i  s-a mai parut atat de mare ca la inceput. :)

Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:

“- Astazi o sa facem un desen”.

“- Grozav”, si-a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze…

„Creativitatea este extinderea naturală a entuziasmului nostru.”   ( Earl Nightingale )

Dar profesoara a zis:

“- Asteptati!, nu incepeti inca!”.

Si a asteptat pana cand i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti.

“- Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara.

“- Grozav” s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor:

“- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.

“- Acum puteti incepe!”, a zis profesoara.

Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:

„- Astazi o sa facem ceva din argila”.

„- Grozav”, si-a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.

„- Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara.

„Grozav”, s-a gandit baietelul, caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.

Dar profesoara le-a spus copiilor:

„- Asteptati, va arat eu cum se face!”.

Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.

„- Acum puteti incepe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, iar foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui.

In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:

„- Astazi o sa facem un desen!”.

„- Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic.   S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus:

„- Tu nu vrei sa desenezi?”.

„- Ba da!”, a zis baietelul. „- Ce desen facem?”.

„- Nu stiu pana nu-l faci” a zis profesoara.

„- Cum sa-l fac?” zise baietelul.

„- Cum iti place tie!” raspunse ea.

„- Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai intrebat baietelul.

„- Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei. „- Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?”

„- Nu stiu!” zise baietelul.

Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde… >> 

…………………………………………………………………………………………………………………………. 

Creativitatea umana reprezinta un dar nepretuit. :)

De ce trebuie ca floarea sa aiba neaparat petalele rosii si tulpina verde?

Oare iti aduci aminte de momentele copilariei cand iti aparea parca din neant un raspuns ca un flash care-ti rezolva pe loc intr-un mod special si deosebit o problema?

„Creativitatea înseamnă să vezi ceva ce încă nu există. Trebuie să afli cum s-o transpui în realitate şi astfel să devii un partener cu Dumnezeu.”   ( Michele Shea )

Odata cu trecerea timpului am uitat de aceste lucruri, concentrandu-ne pe problemele cotidiene si pe modalitatile de rezolvare a acestora.

Insa uneori este bine sa ne readucem aminte si sa alegem sa retraim acel flash si sa redevenim pentru cateva clipe persoane intuitive. Poate prin intermediul unei sesiuni de brainstorming la serviciu sau poate printr-un joc de creativitate desfasurat alaturi de prieteni sau chiar singuri.

Albert Einstein spunea: „Mintea intuitiva este un dar sacru, iar mintea rationala este servitorul ei de incredere.

Deci, sa ne aducem aminte in primul rand sa ne folosim de darul nostru, dar si sa onoram servitorul in acelasi timp. Imbinarea care aduce echilibrul. Intuitie – creativitate cot la cot cu ratiune – gandire analitica.

Iata un exercitiu cu care putem incepe si prin care putem aduce ceea ce am lasat in urma un pic, anume creativitatea, la acelasi nivel cu ratiunea. :)

In fiecare zi sa ne gandim: „In cate moduri putem face un anumit lucru?”. Si sa ne lasam mintea libera timp de cateva minute.

De exemplu, „In cate moduri putem deschide o usa?” sau „In cate moduri putem citi o carte?”. Iar rapunsurile le putem trece pe o foaie. Acestea pot fi cat se poate de fanteziste si in sensul pe care dorim noi sa il dam. De exemplu, o carte o putem citi: cu ochii; cu citirea de tip Braille pentru nevazatori; stand in maini; intr-un balon care face inconjurul lumii; printre plete; uitandu-ne invers; citind in diagonala; in timpul cutremurului; cand suntem la volan; cand e eclipsa; cu soarele batand pe pagina s.a.m.d. J

Acesta este un exercitiu care ne ajuta sa ne depasim limitele normale, sa iesim din zona de confort si sa mergem mai departe de obiceiurile noastre uzuale pentru cateva momente, lasand libere imaginatia si fantezia si atingand excelenta umana. El ne serveste in a ne imbunatati creativitatea, in a fi originali, bucurandu-ne astfel de potentialul interior nebanuit pe care il avem. Asadar, sa construim cat mai multe momente atat in viata mea, cat si a ta, in care „Think Outside the Box” !

Puterea de a fi creativi este ceea ce ii defineste pe oameni, iar in clipa in care vom fi doar inlantuiti in proceduri de lucru, nu ne vom diferentia foarte mult de masinile pe care le-am construit.

„Creativitatea poate rezolva aproape orice problema. Actul de creatie, infrangerea banalului prin originalitate, invinge totul.”    ( George Lois )  

Ei bine, atat eu, cat si tu, dragul meu prieten… :)

Care a fost modalitatea prin care noi am fost creativi astazi ?

Am fost, suntem sau vom fi „Think Outside The Box” astazi ?

Iata cum persoana din imagine a incercat sa fie si a fost ! :)  Hihihi :)

Cu drag, va doresc o zi fascinanta si plina de „Think Outside The Box” ! :)

Bucurie si Echilibru ! :)

Comentarii

comentarii

2 gânduri despre “Think Outside The Box !”

  1. povestioara mi se pare relevanta si din punctul de vedere al profesorului (mda, stiu, ma pasioneaza meseria mea :D): acesta ar trebui sa-si indrume invataceii, sa le stimuleze creativitatea, nu sa ii impinga, sa ii tina inchisi in cutie. profesorul ar trebui sa dea aripi sa zboare chiar si celor mai sovaielnici…

    1. Exact, intr-adevar Zazuza, pentru ce ai spus in partea a doua a comment-ului, este imperios necesar ca profesorul sa fie realmente pasionat, sa traiasca acea „meserie”, s-o simta, ea sa curga prin el.
      Altfel este precum in citate: „Mort de la 30 de ani si ingropat abia pe la 70”. In acest caz ce-i poate invata pe invatacei ? Probabil cum sa moara si ei la 30 de ani si sa fie ingropati la 70! :)))))
      Profesorul ar trebui sa dea aripi sa zboare, insa pentru asta trebuie sa aiba si el aripi si sa fi zburat deja inainte ! :)

      Zi superba ! :)

Comentarii