Catalin Chirilescu
Cătălin Chirilescu

5 zile X 8 ore sau 40 de ore ?

Ma trezesc luni dimineata la ora 7. Ma duc la baie sa ma spal pe dinti si pe fata. Apoi dau o tura pe la bucatarie sa-mi pregatesc pachetelul pentru noua zi de munca, iau o gustare si imi beau cafeaua fara de care nu pot sa incep ziua. Si tigara, era sa uit… Intre timp dau si drumul la televizor sa ascult ce stiri noi mai sunt prin lume. Evident, incep sa ma incarc cu ce a mai spus Basescu sau cum a crescut euro si dolarul. Si poate si cu cateva crime si violuri, caci sunt la ordinea zilei nu-i asa ?

Ma imbrac elegant caci incepe o noua zi de birou unde trebuie sa ma prezint bine. Imi aleg alte haine din garderoba care sa nu semene cu cele din ziua precedenta, ca cine stie ce zic colegii de birou ca sunt un neingrijit daca ma imbrac la fel…

 

Ma sui in masina si plec la birou cu ideea din subconstient cum ca Georgescu de la 3 s-a aruncat de la etaj si acum este la urgenta la spital. Culmea e ca nici nu-l cunosc pe Georgescu asta, dar imi trece prin minte ca poate ar trebui sa ma arunc si eu de la etaj la cate am pe cap. Dar tot eu imi spun ca nu e cazul inca, am o familie de intretinut…

 

Ajung la birou dupa 3 frane bruste si nervi in trafic, imi pun masca de cum intru in lift, caci sunt un om cu treaba multa; sa nu care cumva sa para ca eu nu sunt un om ocupat. Eventual imi iau si o foaie in mana ca sa aprofundez starea de treaba pe care o am. Trec schitand un zambet de complezenta pe langa colegii mei si ma asez pe scaun in fata laptop-ului.

 

Incep urgentele si urgentele urgentelor care se desfasoara intre 9-18, caci acesta imi este programul si care se prelungesc undeva pana pe la 19-20 ca nu pot sa plec de la birou prea devreme. Ce vor zice ? « De ce nu sunt atat de « pasionat” de acest proiect pe cat sunt eu ? »; « De ce el nu e aici si eu sunt aici ? »

 

Plec intr-un final spre casa, ma opresc sa cumpar ceva de mancare pentru seara. N-am avut timp sa mananc toata ziua din cauza urgentelor. Cand voi fi un gras sleit de forte in preajma mortii si ma va intreba fii-miu : « Ce sfat imi dai in viata ? », ii voi raspunde sus si tare: “Tati, iti sugerez sa rezolvi toate urgentele pe care le ai la birou !”

 

Mananc mult si repede la 9 seara si ma mir de ce ma ingras, apoi dau drumul la televizor si dau peste ce-a mai facut Zavoranca sau Draguseanca si pe cine au mai vrajit ele. Dee’, am nevoie de starea de hipnoza a stirilor de la televizor ca sa pot adormi. Programez tv-ul sa se stinga peste o ora si incet-incet adorm, ma cufund in somn unde imi visez problemele de zi cu zi.

 

Somn usor, ce sa zic ! :)

 

A trecut ziua de luni. Vine marti. Ma trezesc la ora 7, ma duc la baie sa ma spal… Iti dai seama  ca nu o sa mai repet, fac aceleasi lucruri in acelasi tabiet morbid ca in ziua de luni…

 

Vine miercuri… Vine joi… Vine vineri…

 

 

Acum mai schimbam energiile si noi. Ma trezesc la ora 7, ma duc la baie sa ma spal… Nu, nu, nu are sens sa repet ce se intampla in celelalte zile. O sa reincep povestirea cu orele 18, cand termin biroul. Azi termin si eu mai devreme ca e vineri. Multumesc Doamne ! J Ma duc sa mananc si eu la un restaurant, asta in cazurile cele mai fericite, ca se prea poate sa repet acelasi tabiet din zilele precedente. Dupa restaurant, mai ales daca sunt tanar poate dau o fuga prin centrul vechi pentru a-mi alunga frustrarile si oboseala de peste saptamana ducandu-ma intr-un club. Acolo, evident ca beau si eu ceva ca sa ma mai relaxez si sfarsesc prin a pleca dis-de-dimineata catre casa, usor “afumat” si dezechilibrat prin pietrele infernale de pe Lipscani.

 

Este sambata deja, cand dorm pana pe la 2-3 dupa amiaza, ca nah, e weekend si aseara am stat pana dimineata in oras. Ma trezesc, mananc, tre’ sa am grija sa nu beau multa apa ca de la bautura de aseara… apoi ma imbrac ma duc si eu intr-un mall ca e la moda. Agitatie, imbulzeala, imi cumpar 2-3 haine de la reduceri si ma intorc acasa. Pun un film ca e sambata seara si adorm pe aceleasi ritmuri hipnotice ale televizorului. Vedeti, altfel nu mai pot sa adorm decat cu televizorul.

 

Vine duminica. Ma trezesc pe la 10, ma duc prin parc, ies poate sa iau pranzul cu sotia/sotul si ma intorc acasa ca tre’ sa ma odihnesc ca incepe o noua saptamana de munca.

 

RECUNOASTEM PROGRAMUL ?

 

CE CREZI CA URMEAZA ?

 

Ma trezesc luni dimineata la ora 7. Ma duc la baie sa ma spal pe dinti si pe fata…. Te-ai prins.

 

Trece o saptamana, trec doua, trec trei, o luna, doua, trei, un an, doi, trei si ajungem la 50 de ani, cand nu ne mai ramane altceva de facut decat sa venim la cursuri pentru ca nu mai suportam viata noastra. Dar oare nu puteam sa ne imbunatatim viata mai din timp ? NU mai spun ca suferim amarnic la multe capitole din viata noastra. Suntem grasi si nu mai avem suflu, avem ceva boli sau afectiuni la activ, bani ioc’, la capitolul relatii nu ne putem lauda, iar cu sotia exista certuri pe alocuri. Cariera clar nu o mai suportam, de educat am uitat demult ce mai inseamna si nu ne mai suportam nici pe noi. Si de-aia ajungem la cate-un curs.

 

Traim simplu, dupa dictonul clasic: “Omul moare la 30 de ani si e ingropat la 70”

 

…………………………………………………………………………………………………………………………….

 

Ce-ar fi daca am schimba putin registrul ? Acelasi program infect intr-unul care sa ne valorizeze si pe noi oamenii ?

 

Vin si te intreb. De ce trebuie sa muncim in fiecare zi in acelasi mod ? De ce nu pot munci altfel ? Adica poate luni si miercuri sa imi duc sotia la birou, iar eu sa ajung la 10 in loc de 9; iar marti si joi sa ma duc de la 7 la 12, dupa care sa-mi iau copilul de la scoala, sa merg cu el la un film si prin parc, iar apoi de la 16 sa-mi continui treaba la birou pana la 19 ? O pauza de pranz intre 12-16 ? Cine-a mai pomenit ?

 

Sau de ce nu pot lucra de exemplu de marti pana sambata ? Sa zicem ca imi doresc sa plec la munte in weekend. Cum ar fi daca as pleca de sambata seara, cand nu e aglomeratie si nu pierd ore in coloana pe drum, ma relaxez duminica, iar luni am o zi intreaga pentru mine, caci stim cu totii este foarte libera partia de schi. Si seara cand vin acasa este libera si soseaua. La fel si daca vreau sa ma duc la sala in weekend cand se ingramadesc toti. Luni va fi mult mult mai liber.

 

Cum ar fi daca as gandi o saptamana de munca in termen de 40 de ore de lucru si nu in termen de 5 zile ori 8 ore ? Poate imi vine bine si lucrez cu entuziasm 12 ore pe zi timp de 3 zile, apoi stau 2 zile si nu fac nimic ? Mai lucrez intr-o zi 4 ore, apoi ma ocup de mine si de familia mea.

 

Ei bine, ti se spune de mic: “Trage tare daca vrei sa ai bani, munceste mult !”. Timpul te apasa. Banii pe care trebuie sa-i castigi nu stau la discutii cu tine. Si nici cu timpul. Ei stiu ca ai 24 de ore intr-o zi si isi cer drepturile. Iti tot repeta: “Munceste, munceste, daca vrei sa ma ai !” Insa…

 

Imi placea ce spune Octavian Pantis in cartea “Musai List” – adevarata cheie a succesului in programul de munca este excelent ilustrata in zicala romaneasca: “Pauzele lungi si dese – cheia marilor succese”. Scopul muncii noastre nu ar trebui sa fie sa muncim pe branci si sa avem o pensie linistita, ca oricum la batranete se schimba legile si tot mica e pensia. Ci ar trebui sa ne organizam viata dupa principiul: “studiaza, munceste, fa o pauza, munceste, fa o pauza, munceste, fa o pauza si tot asa”. Este mult mai sanatos si asa poti avea o minte limpede pana la o varsta inaintata. Corporatiile pot pastra oamenii cu creier pentru mai mult timp, iar viata noastra ar fi mult mai sanatoasa.

 

Ce-ar fi sa schimbam incet, dar sigur paradigmele ?

Don’t say you don’t have enough time. You have exactly the same number of hours per day that were given to Helen Keller, Pasteur, Michelangelo, Mother Teresa, Leonardo da Vinci, Thomas Jefferson, and Albert Einstein.   –    H. Jackson Brown

 

 

Iar la sfarsit, ca sa te scot lent din stare, am sa ti spun o poveste.

 

Se spune că demult s-au întâlnit câteva sentimente şi câteva calităţi ale omului.

 

Când PLICTISEALA bombănea a treia oară, NEBUNIA a propus: hai să ne jucăm de-a “v-ati ascunselea.’

 

INTRIGA a făcut pe mirata iar CURIOZITATEA, fără să se abţină, a întrebat: De-a “v-ati ascunselea? Şi cum este asta?

 

“Este un joc în care eu mă pun (îmi acopăr faţa) şi încep să număr, de la unu la un milion, în timp ce voi vă ascundeţi. Când termin de numărat, vă voi căuta până vă găsesc”, explică NEBUNIA.

 

ENTUZIASMUL dansa de mulţumire iar BUCURIA ţopăia pentru că a reuşit să convingă ÎNDOIALA şi chiar INDIFERENŢA, cea pe care n-o interesa nimic sa se ascunda.

 

Dar nu toţi au vrut să participe. ADEVĂRUL a preferat să nu se ascundă. De ce? Pentru că la sfârşit îl găseau mereu.

ORGOLIUL considera că jocul acesta era o prostie. În fond îl deranja că nu fusese ideea lui. Iar LAŞITATEA a preferat să nu rişte.

 

NEBUNIA a început iute să numere.

 

Prima care s-a ascuns a fost LENEA care, aşa cum face mereu, s-a tolănit pe prima piatră care i-a ieşit în cale.

INVIDIA s-a ascuns după TRIUMF, care prin propriile puteri, a reuşit să se urce în copacul cel mai înalt.

GENEROZITATEA aproape nu reuşea să se ascundă. Fiecare loc i se părea minunat pentru oricare dintre prieteni: Lacul cristalin pentru FRUMUSEŢE; Coroana unui copac era perfectă pentru TIMIDITATE; O adiere de vânt i se părea magnifică pentru LIBERTATE. În fine, după ce s-a gândit la toţi, GENEROZITATEA s-a ascuns într-o rază de soare.

 

EGOISMUL în schimb a găsit un loc foarte bun de la început. Era aerisit, comod, doar pentru el. MINCIUNA s-a ascuns după curcubeu. Iar PASIUNEA şi DORINŢA, printre vulcani.

 

Când NEBUNIA aproape terminase de numărat, DRAGOSTEA încă nu găsise un loc să se ascundă căci toate erau ocupate. Până ce într-un târziu a văzut o tufă de trandafiri şi s-a hotărât să se ascundă între flori.

 

“Un milion!”, zise NEBUNIA. Şi începu să caute. Prima care a apărut a fost LENEA care era la doi paşi. PASIUNEA şi DORINŢA s-au simţit în vibraţia vulcanilor.

Fără să vrea a găsit INVIDIA. Şi a găsit imediat şi TRIUMFUL. Pe EGOISM nici n-a trebuit să-l caute pentru că a ieşit singur. Ascunzătoarea lui era de fapt un cuib de viespi.

 

Dupa atâta căutat, NEBUNIEI i s-a făcut sete. Şi apropiindu-se de lac a descoperit FRUMUSEŢEA. A fost mult mai uşor să găsească INDOIALA. Stătea şi nu putea să se hotărască unde să se ascundă.

 

Si uite aşa i-a găsit pe toţi: TALENTUL era în iarba crudă. NELINIŞTEA, într-o peşteră întunecată. MINCIUNA, în spatele curcubeului. Şi a găsit chiar şi UITAREA, care uitase că se joacă de-a ascunselea. Doar DRAGOSTEA nu era de găsit.

 

NEBUNIA a căutat în fiecare copac, în fiecare izvor, pe crestele munţilor. Şi când era să se dea bătută, a văzut tufa de trandafiri. A luat un băţ şi a început să mişte crengile. Imediat s-a auzit un ţipăt de durere. Spinii răniseră ochii DRAGOSTEI.

 

In acel moment, NEBUNIA nu ştia ce să mai facă să se scuze. A plâns, s-a rugat, a implorat, a cerut iertare şi a promis să rămână mereu împreună.

 

Iaca cum, de atunci DRAGOSTEA este oarbă şi NEBUNIA este mereu lângă ea.

 

Poate de aceea se spune că “Să iubeşti este o nebunie, dar măcar să iubeşti nebuneşte.”

 

 

Comentarii

comentarii

4 gânduri despre “5 zile X 8 ore sau 40 de ore ?”

  1. Foarte frumos acest articol si la fel de frumoase si interesante sun t si pozele. Mai asteptam astfel de articole.

  2. foarte interesanta si buna ideea, doar ca din pacate companiile nu acepta un asemenea program…lucram inca pe acelasi program invechit aparut la inceputul revolutiei industriale. :( saracii de noi..:))) sunt cateva companii care tolereaza acest program in sensul ca le permit angajatilor sa vina la birou intre anumite ore , de ex intre 8-10 a.m., dar cam atat..pana sa il accepte mai este cale lunga :)dar si acesta este un inceput.:)))

Comentarii