Catalin Chirilescu
Cătălin Chirilescu

Constructia tehnica a unei POVESTI de succes – BRAND PERSONAL si PUBLIC SPEAKING

Te salut cu respect, prieten drag!

 

“Specie a epicii in proza in care se relateaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare in lupta cu personaje nefaste si in care binele triumfa”. Daca dai o simpla cautare pe Google, asta este ceea ce vei descoperi.

Da-mi voie in acest articol sa schimb finalul definitiei de mai sus. […] ale unor personaje reale in lupta cu personaje nefaste si in care binele triumfa. Iti multumesc! Si nu, nu o sa o numesc in acest articol “experienta personala”, va ramane tot poveste chiar daca am modificat un cuvant.

 

Acum, de ce crezi ca am schimbat “personaje imaginare” cu “personaje reale”?

 

Pentru ca tot o POVESTE este si viata ta, prieten drag! Viata mea este o poveste construita din mai multe episoade care tot povesti sunt. Iar fiecare poveste respecta criteriile din definitie (sigur, poate nu intotdeauna a trimfat binele) si reprezinta caramizi ale constructiei numite “EU”.

 

Dar ce conteaza asta? Pentru ce atata discutie in jurul unui singur cuvant?

 

Putem divaga mult pe acest subiect. Ceea ce iti propun pentru acest articol este sa privim POVESTEA din perspectiva public speaking-ului si a brand-ului personal.

 

Cum construiesti o poveste autentica si o relatezi pentru a avea impact in discursul/prezentarea ta? Cum alegi o secventa, un episod al povestii tale de viata si cum il construiesti, astfel incat sa se transforme in ceva valoros, emotional si de impact pentru oamenii in fata carora tii prezentarea?

 

Si sa nu-mi spui ca nu e bine sa spui povesti in prezentarea ta pentru ca stim cu totii ca ele creeaza interactiune si inspira auditoriul, iar despre cat de utile sunt ele nu mai incape discutia.

 

Ei bine, te invit sa tii cont in constructia povestii tale de personajul principal, numit PROTAGONIST. Acela esti chiar tu.

 

In jurul tau va aparea ANTAGONISTUL – personajul negativ impotriva caruia va trebui sa te lupti pentru a castiga ceva

 

Ai oameni care te sprijina si iti vor binele, iar acestia se numesc GARDIENI. Ei te vor apara pe tot parcursul procesului de devenire pe care il vei urma in povestea ta.

 

Sunt persoane care iti doresc raul si care sprijina antagonistul, iar ele se intituleaza DEMONII. Iti vor aparea in cale sub diverse forme, daca ii vei infrunta si invinge este foarte probabil sa devina aliatii tai. Dar doar daca ii vei infrunta.

 

Cu alte cuvinte, 4 categorii de personaje din care intr-o categorie te afli tu. Iar daca povestea ta se va finaliza cu happy-end, atunci reprezinta un moment de inspiratie pentru auditoriul tau si o experienta de invatare magica.

 

Pe langa cele 4 categorii de personaje, este necesar sa adaugi “sarea si piperul”, mai exact elementele “RATIONALE” si elementele “EMOTIONALE” ale povestii tale, adica povestea ta sa fie condimentata cu parti rationale si cu parti emotionale pentru a implica si atinge intreaga sala care te asculta.

 

Si nu uita ca, intotdeauna oamenii din sala iti pot fi SUSTINATORI sau pot fi SCEPTICI fata de povestea ta. Asta este, unora le place, altora nu. Dar stii cum se zice, “mai bine sa te placa sau sa nu te placa decat sa te ignore”.

 

Toate marile personalitati din toata lumea au povestea construita in aceasta structura. Filmele se construiesc astfel, piesele de teatru la fel. De ce? Pentru ca iti ofera un “fir rosu” presarat su “sare si piper” din care tu iesi invingator si care prezinta si o PILDA la final din care oamenii din sala au ce invata. Si pentru ca POVESTEA VINDE. Doar povestea construita astfel vinde. Iar daca este si autentica si o transmiti din tot sufletul, atunci nu mai incape nicio indoiala. Nu discutam in acest articol despre “povestile pe care ni le spun la televizor si in care credem.”

 

Simti nevoia unui exemplu de POVESTE? Iata-l: voi lua un episod al vietii mele pe scurt.

 

“ Scrima a fost “viata mea” pana la varsta de 19 ani. Iubeam sportul asta pentru ca l-am practicat de performanta aproape 10 ani de zile si pentru ca zilnic dis-de-dimineata ma trezeam, inca de la 10 ani, la 6.30 pentru a merge la antrenamente. Si pentru ca lipseam de la ore pentru a frecventa cantonamente de 2 saptamani cu 2 antrenamente de 3 ore pe zi. Pentru ca am fost de nenumarate ori campion national si balcanic si nimic nu se compara cu a-ti canta imnul tarii pe podium si a avea sansa de a tine mana pe inima precum Gheorghe Hagi pe vremuri. Iar cine a practicat sport, cunoaste nenumarate alte motive pentru care am iubit sportul asta, nu avem timp sa detaliem acum.

 

 

Ei bine, dupa multe bucurii si succese, a venit un moment dificil. Eram in clasa a douasprezecea si era cazul sa dau si eu Bacu’. Ca orice om, nu-i asa? Toate bune si frumoase pana m-am decis sa ii rog pe antrenorii mei de la lotul national si de la Steaua sa imi dea voie sa particip la doar 3 antrenamente pe saptamana in loc de 6 cu scopul vizibil si rostit de a invata pentru Bac’ in urmatoarele 3 luni pentru a-l absolvi onorabil si cu promisiunea ca voi reveni la 6 antrenamente pe saptamana dupa absolvire.

 

Zis si facut, am primit acceptul fara prea multe discutii. Bucuros, veneam de 3 ori pe saptamana la antrenament si imi invatam pentru examen.

 

Dar, la nici 3 saptamani de la discutia cu antrenorii aflu intr-o zi in sala de antrenament de la un coleg, ca sunt deja dat afara atat de la lotul national, cat si de la Steaua.

“Woow”, nu-mi venea a crede am stat pe ganduri putin, dupa care m-am dus sa vorbesc cu antrenorul sa vad ce s-a intamplat. Ei bine, nu a avut curajul sa-mi spuna decat ca nu mai intru in planurile lor pe termen lung. Ce chestie, acum 3 saptamani imi spuneai ca este in regula, iar acum ca nu intru in planurile tale.

 

“Doamne Dumnezeule”, trebuia sa fac o alegere. Am zis ca e mai important Bacu’ pentru viata mea si am zis ca nu e cazul sa mai vin decat la 1 antrenament pe saptamana, avand in vedere conditiile date. Nu va spun, intr-o luna m-am ingrasat 10 kilograme si nu mai eram in stare sa execut 30 de flotari la proba de sport de la Bac’. Cu chiu cu vai am reusit sa slabesc si pana la urma a iesit bine la Bac’, l-am luat cu o nota de peste 9.

 

Pentru ca iubeam scrima, m-am intors fara greseala la antrenament, convins ca in cateva saptamani imi voi relua locul pe care il meritam. Dragii mei, am ajuns in sala si nu m-a bagat nimeni in seama, m-am antrenat singur 1 saptamana, apoi putin la primul meu club din copilarie si mi-am dat seama ca nu aveam nicio sansa sa reintru in circuit. De ce? Pentru ca pur si simplu am ales sa depasesc onorabil un examen si nu am dorit sa raman fara prea multa cultura si un simplu executant. Mai ales ca imi spusesera in discutie ca nu este absolut nicio problema si ca vei ramane si la lotul national si la Steaua.

 

Mi-am dat seama cum stau lucrurile, pana la urma este un business poate, ori esti cu ei, ori esti impotriva lor, dar nu doresc sa comentez prea mult asta.

 

Cert este ca, mi-am spus ca ar fi bine sa merg pe drumul meu si sa ma las de sportul care mi-a definit anii copilariei. Insa in interiorul meu, ura nu murise, mai ales pentru ce-mi facusera.

 

Dupa mai bine de jumatate de an, in care m-am axat pe facultate si in care nu am calcat in sala de scrima, a venit campionatul national. Gandul mi-a spus: “Acum e momentul”. Nu am incercat sa privesc din toate unghiurile situatia, am dat un telefon la prima mea antrenoare, am rugat-o sa ma primeasca sa lupt pentru primul meu club, a fost de acord si m-am prezentat intr-o sambata dimineata, fara niciun fel de antrenament in sala de scrima.

 

Hmmm, toata lumea se uita, ce cauta Chirilescu la sala, observam zambetele fostilor mei antrenori pe sub mustati cum ca i-auite-l si pe asta pe aici, crede ca are vreo sansa sa ne demonstreze ceva.

 

Mi-am pus castile in urechi, nu am vorbit cu absolut nimeni in acea zi si mi-am zis ca acum e momentul dupa o asemenea bataie de joc.

 

Ei bine, stimati cititori, care credeti ca a fost deznodamantul? In acea zi (in care dimineata in drum spre sala, m-a “atacat” un gainat care a aterizat fix in capul meu, pe tricou si pe incaltaminte – e reala) niciun fost amic, coleg, scrimeur nu a trecut de cifra 8 la scor, avand in vedere ca meciurile se disputa in sistemul cine ajunge primul la 15 puncte. Deci 15-8 a fost cel mai dificil meci pe care l-am castigat. Puteti spune ca fortele binelui au biruit fortele raului, insa a fost mai mult decat atat. In sferturi, semifinale, radeau efectiv antrenorii, ma insultau si isi certau sportivii ca nu e posibil sa vina sa te conduca Chirilescu, care nu a fost in sala de scrima de jumatate de an. Iar daca va vine sa credeti, la final, au avut tupeul sa vina sa ma roage sa revin in activitatea de performanta. M-am uitat la ei, le-am zambit si le-am spus: SAYONARA.

 

Cu alte cuvinte, polita a fost inchisa si putem spune ca fortele binelui au biruit in fata fortelor raului. Iar aceasta a fost povestea care mi-a deschis un nou drum, acela pe care ma regasesc acum scriindu-ti negru pe alb cuvintele de mai sus.”

 

Drag cititor, este destul de clar cine este PROTAGONISTUL? Cine este ANTAGONISTUL? Dar GARDIENII SI DEMONII? Cred ca am avut si putina RATIUNE si putina EMOTIE si sper ca imi sunteti SUSTINATORI.

 

Iar ca sa nu o lungesc, care este POVESTEA ta? Cum arata construita cu toate elementele de mai sus? Te invit sa-mi scrii daca doresti sa mi-o impartasesti!

Cu respect si apreciere!

Comentarii

comentarii

8 gânduri despre “Constructia tehnica a unei POVESTI de succes – BRAND PERSONAL si PUBLIC SPEAKING”

    1. Iulian, in povestea asta antagonistul era accentuat :) Insa demonii ar putea fii… kilogramele, de ce nu? 😀 :)

    1. Multumesc Daniela! Probabil ca… lucrurile sunt ciclice intr-un fel si se intalnesc si in alte contexte 😀

      Mult Succes! :)

Comentarii